• Aprecierile și comentariile voastre ne motivează! Dacă apreciezi munca pe care o depunem, înregistrează-te și dă-ți cu părerea asupra seriilor pe care le urmărești!
  • Ne puteţi găsi şi pe canalele oficiale de Discord sau Telegram ale grupului!

Ultima carte citita

gangstar

Jonin
Scrisori catre fluturi / Fabian Anton
Cea mai frumoasa carte din lume / Emmanuel Schmitt
Padurea norvegiana / Murakami (este si film) :heart:
 

Saber

Ex-Shinobi
In spatele norilor intunecati de Anne Holt

Ultimul roman al seriei Vik şi Stubø

Când experta în psihologie Inger Johanne ajunge să se implice, fără voia ei, în investigarea decesului unui băieţel de opt ani, suspectat de probleme comportamentale, bănuieşte că tragedia aceasta ascunde o realitate sordidă. În timp ce se străduieşte să descurce iţele încurcate ale unei morţi suspecte, se vede nevoită să înfrunte şi provocările din viaţa personală. Cu tenacitate si intuiţie, Inger Johanne reuşeşte să desfiinţeze aparenţele care domnesc în familia lui Ellen, prietena ei şi mama victimei, trăgând simultan un semnal de alarmă referitor la condiţia copiilor în familia modernă.

Anne Holt alege drept fundal al poveştii atacul terorist care a avut loc pe 22 iulie, în capitala Norvegiei, oferind cititorilor un thriller social complex. - AdresseAvisen

Un roman poliţist construit în jurul datei de 22 iulie 2011 – o zi neagră pentru Norvegia: pare un demers atât speculativ, cât şi riscant. Dar Anne Holt reuşeşte să creeze o naraţiune în care suspansul şi compasiunea omenească se îmbină perfect. - DAgblAdet

Fost ministru al justiţiei, avocat, jurnalist de televiziune şi reporter, Anne Holt este autoarea unor serii de romane poliţiste ce au cunoscut un succes imens în ţările scandinave, fiind ulterior traduse în peste 25 de limbi.
A fost recompensată cu mai multe premii, printre care Riverton Prize şi The Norwegian Booksellers' Prize. În 2012 a fost nominalizată la Edgar Award. De asemenea, a fost nominalizată la Shamus Award şi Macavity Award.
În octombrie 2012, lui Anne Holt i s-a acordat Great Calibre Award of Honor în Polonia pentru întreaga operă.
La Editura Trei, de aceeasi autoare, au aparut: Fericiţi cei însetaţi, Zeiţa oarbă, Doamna preşedintă, Eroare judiciară, Aşa ceva nu se întâmplă niciodată.
 

Anadis

Shinobi
Traducător
Verificator
Pentru că m-a lovit cheful într-o seară să pun mâna pe o carte, am pus mâna pe La sud de graniţă, la vest de soare a lui Murakami. Uite aşa, dragoste la prima vedere a fost. Am uitat de tot şi câteva ore am stat şi m-am bucurat de experienţă aşa cum mă bucur şi mă minunez la fiecare roman de-al lui Murakami. O poveste simplă, foarte simplă, pe care o găseşti la orice pas şi pe care o poţi şi trăi dacă-ţi dai silinţa un pic. Adică, fiecare din noi are un lucru la care a ţinut mult la un moment dat şi s-a întrebat "ce-ar fi dacă". Numai că am lăsat timpul să se depună peste frumuseţea sa şi au rămas doar amintirile. Cam aşa e şi cu romanul ăsta. Protagonistul Hajime e bântuit de o neîmplinire şi tocmai asta îl face să se simtă incomplet, chiar dacă are cam tot ce şi-ar putea dori un om care nu se hrăneşte cu trecut, cum fac cei care nu ştiu ce să facă uneori cu timpul lor. Sunt de părere că m-aş fi întrebat de foarte multe ori "de ce?" pe parcursul lecturii dacă subiectul nu mi-ar fi fost atât de cunoscut. Acum când mă gândesc, parcă văd cumva o umbră de Gatsby în tot chinul lui Hajime şi în dorinţa asta naivă de a repeta trecutul şi de a renunţa la tot pentru o amintire care între timp a căpătat atâtea nuanţe despre care nu ştie absolut nimic. Am fost mulţumită de decizia lui Murakami de a nu dezvălui decât mici detalii despre Shimamoto, iubirea lui Hajime din copilărie. În felul acesta, am putut să presupun doar şi în acelaşi timp am putut să şi realizez ce prăpastie era între cei doi. Ca atunci când laşi pe cineva să crească şi să facă ceva cu viaţa sa şi apoi te întorci şi te aştepţi să fie exact la fel ca atunci când ai plecat. Vocea raţiunii îţi spune în stil Nick Carraway, "You can't repeat the past", dar tu insişti, cu ochii pe lumina verde, şi te aştepţi să-ţi fie bine şi să te regăseşti când fuseseşi dintotdeauna unde trebuia. Ca notă personală, nu-mi repet trecutul, dar nici nu m-am găsit. Damn, Hajime ăsta a avut niţel noroc. Poate am nevoie de-o Shimamoto să-mi spună:

There are some things in this world that can be done over, and some that can’t. And time passing is one thing that can’t be redone. Come this far, and you can’t go back.


Mai caut. Una peste alta, un roman bun, care mi-a lăsat un sentiment călduţ la final, ceea ce se întâmplă foarte rar când citesc chestii în care mă regăsesc.
 

Missa

弥 海砂
Ieri am inceput sa citesc Ramasitele zilei de Kuzuo Ishiguro. Nu sunt fana a romanelor de dragoste, dar se pare ca nu voi avea parte de o poveste tipica de dragoste, ci se anunta a fi o poveste destul de tragica. Daca imi va place sau nu, voi afla la final. Anul trecut Kuzuo Ishiguro a primit premiul Nobel pentru literatura, deci ma astept ca operele sale sa fie destul de captivante.
 

gangstar

Jonin
''Ramasitele zilei'' e si un film reusit merita vazut si am si cartea ''Sa nu ma parasesti'' care iar are film :heart:
 
Ultima editare:
Acum 2 saptamani am inceput sa citesc Harry Potter, pe vechiul meu Kindle acoperit de praf, in spaniola, pentru ca trebuie sa invat spaniola si m-am gandit ca seria asta are un limbaj usor.(am terminat primele 2 carti) M-a atras mai mult decat ma asteptam si probabil am evitat-o mult timp pentru ca am vazut deja filmele; si apoi m-am gandit ca poate e prea copilareasca pentru bine, dar acum pot sa vad de ce e una din putinele carti citita atat de catre adolescenti cat si de catre adulti. Pentru cineva care vrea sa inceapa cu literatura o recomand ca entry level si e chiar surprinzator de buna! Plus ca mi-a redeschis dragostea fata de kindle-ul meu frumos, oxford spanish-english dictionary cu care vine gratuit e genial cand nu stii un cuvant si te aflii in autobuz/tren/fara acces la internet sau ti-e lene sa iti ridici telefonul.
 

gangstar

Jonin
Familia Maia / Eca de Queiroz - o carte pe care am citit-o dupa ce am vazut ecranizarea sa intr-un serial brazilian de succes :) Despartiti la nastere un frate si o sora care nu stiau de existenta celuilalt ajung sa traiasca o poveste de dragoste la maturitate :heart:
link carte ;)
 
Ultima editare:

Anadis

Shinobi
Traducător
Verificator
Din ce am citit recent:

O singurătate prea zgomotoasă, de Bohumil Hrabal. O carte de care am fugit multă vreme, dar a cărei recomandare venită de la o persoană dragă mie încă îmi răsună în urechi. O lectură lejeră ca întindere şi ca sumă de evenimente, dar care evocă mai multă sensibilitate decât am putea pretinde. Pentru bătrânul Hanta, universul palpabil e reprezentat de un beci în care presează hârtie de vreo 35 de ani. M-a marcat ideea de repetiţie şi ideea asta de timp consumat în umbra imaginaţiei, în care trăieşti prin rezultat, nu prin proces. Compania lui Hanta e reprezentată de idei, cărţi, realităţi ale altora. Viaţa lui Hanta e chinuitoare, dar universul pe care şi-l creează e pur şi simplu sublim. La graniţa dintre real şi ireal, neştiind care şi cum e, sfârşitul i se apropie şi puritatea momentului dispare. Ca toate lucrurile frumoase de pe pământ.

O stea îndepărtată, de Roberto Bolano. Şi pe el l-am citit cu greu, dar am rămas un pic şocată, dacă nu chiar îndurerată faţă de felul în care ia ideea de viaţă în mâini şi o face praf în faţa trecutului. Ce am învăţat citind despre Carlos Wieder şi multitudinea sa de talente? Poate că eşti o sumă de bucăţi din trecut, de care nu poţi scăpa, indiferent de cât ai empatiza cu tine. Exotismul spaţial şi ideea de cultură încă necunoscută mie m-au atras nespus şi distanţa dintre adevărul tău şi adevărul altora e aceea care te pune în spaţiu în poziţia celui care întinde mâna către o stea greu de atins într-o lume mult prea plină de gri şi de războaie de orice fel.
 

gangstar

Jonin
LORELEI / IONEL TEODOREANU

Lorelei e pseudonimul literar al Luciei Novleanu (Luli) care se indragosteste de scriitorul Catul Bogdan celebru si matur care vine sa asiste la bacalaureatul ei. In scurta vreme cei doi se casatoresc din dragoste. Luli e prietena din copilarie cu Gabriela, singura care stie de talentul ei la scris. indragostita in secret si ea de Catul ,Gabi va incepe sa-i scrie scrisori misterioase si fermecatoare acestuia cu complicitatea si ajutorul talentului literar al lui Lorelei. Barbatul e atras in acest joc misterios si dupa moartea subita a sotiei sale se casatoreste rapid cu Gabi mesagera scrisorilor, Insa dupa o vreme afla adevarul cum ca cea de care s-a indragostit a doua oara e de fapt tot sotia lui moarta, asa ca alege sa se sinucida. ^^
 

Anadis

Shinobi
Traducător
Verificator
The Amazing Maurice and His Educated Rodents (Terry Pratchett) - O carte şi un autor de care nu ştiu dacă m-aş fi lovit voluntar, pentru că sunt croită de la natură să văd doar ce cred că ar trebui să văd. Pentru restul, există soarta şi diversele împrejurări în care e bine să caşti ochii şi să ciuleşti urechile. Aşa am ajuns şi eu la Maurice şi la şobolanii lui. O lectură interesantă, cu un stil absolut delicios şi un simţ al umorului destul de interesant, care cumva s-a transformat în ecou într-o oarecare măsură pentru ce-mi mai aminteam eu din prietenul meu, Vonnegut. Tocmai asocierea asta m-a făcut să citesc un pic rânjind, pentru că... dincolo de pisici, şobolani, poveşti, sunt unele lucruri atât de reale şi atât de aproape încât începi chiar să te bucuri că sunt expuse aşa într-o carte. Personajele au fost frumos construite şi le-am putut înţelege pe fiecare în parte, indiferent de contribuţia lor. Iar de nemaipomenitul domn Maurice m-am bucurat aşa cum mă bucur de o zi răcoroasă de vară. Mai departe, pot doar să spun că mai ţin un ochi pe domnul Pratchett, că tare drag mi-a mai fost de el.

Mantissa (John Fowles) - Sau ultima mea încercare de a mă face să mă ataşez cumva de domnul Fowles. Cu toate că era romanul mai scurt decât celelalte ale sale, cu toate că e dialog în proporţie de 80% (să nu exagerez), n-am putut. M-am chinuit şi m-am tot chinuit, am înţeles mecanismul şi motivele, am analizat toate componentele specifice stilului fowlesian, dar nu. N-a mers. Mantissa ar fi putut fi ceva mai mult dacă nu s-ar fi scăldat în atâta stimă de sine şi dacă n-ar fi fost un roman atât de pretenţios pentru subiectul interesant pe care îl prezenta la început. M-am gândit o clipă dacă aş putea transforma cumva romanul în piesă de teatru, dată fiind cantitatea deloc neglijabilă de dialog, dar am realizat că Fowles nu apreciază cadrul spaţial, motivaţia, introspecţia, ci pur şi simplu arta conversaţiei de dragul de a conversa. Şi nu, nu m-au convins toate teoriile şi frumoasele preţioase împletituri cu mitologia, arta sau mai ştiu eu ce. M-au enervat chiar. Dincolo de toate astea, avem un Miles Green care nu ştie absolut nimic despre sine, dar nici nu ne lasă să descoperim noi pentru că e prea ocupat să discute despre nemurirea sufletului cu fantasmele minţii sale. Avem câteva crâmpeie de moarte literară şi cam atât. Ori sunt eu fraieră că nu ştiu să-l apreciez pe Fowles, ori n-am de ce să mă leg de el. Şi fraieră sigur nu-s.

Pe lângă cele două, am mai citit câteva piese de teatru care mi s-au părut interesante de menţionat... sau nu şi încerc să fac diferenţa între ce merită citit şi ce nu. So...

Long Day's Journey into Night (Eugene O'Neill) - O singură zi şi trauma unei familii. Nu sunt mare fană a lui O'Neill, dar i-am dat o şansă cu piesa aceasta, întrucât m-am simţit obligată să mă leg cumva simbolic de ea. Au fost momente în care m-am simţit sufocată pe parcursul lecturii şi ceaţa aceea parcă mi-a pătruns în ochi şi mi-a invadat şi mintea în acelaşi timp. Mi-am dorit să compătimesc personajele, să le înţeleg, dar nu am putut să nu le judec pentru fragmentarea lor eternă şi pentru faptul că n-au putut fi un întreg nici măcar când s-au adunat laolaltă. Mereu ceva lipsă... Amărăciunea lui James, decăderea lui Mary, dependenţa lui Jamie, boala lui Edmund. Teatru despre teatru, aşa am văzut eu lucrurile. Nişte oameni care încearcă să disimuleze şi să pară că sunt ancoraţi într-o realitate care nici măcar nu le aparţine. Şi multe pagini o duc aşa, cu feţele astea pictate în sentimente pe care nu le cunosc. Dar la sfârşit, totul e fals... totul e ireal. A fost ca şi cum aş fi extras o scenă din realitatea imediată. Dar... bine că există dramaturgie care să spună poveştile mai frumos ca mine.

Made in Poland (Przemyslaw Wojcieszek) - Am mers la cealaltă extremă după O'Neill şi m-am avântat într-o lectură curioasă, dorind să văd cum şi ce poate obţine un om atunci când îşi propune să se revolte. Cu ce m-am ales? Cu câteva discursuri despre Dumnezeu, cu un băiat care habar nu are ce face cu viaţa lui şi cu câteva personaje atât de adâncite în realitatea lor fadă încât nu prezintă nicio urmă de originalitate. Am pus în denumire un link cu lectura piesei în română, care e şi ea proastă faţă de cum am urmărit-o eu... dar na.

DNA (Dennis Kelly) - The total nope of my lectures so far. La rugămintea cuiva, am trecut prin câteva piese de teatru pentru adolescenţi şi pe asta mi-am dorit să o citesc, deoarece eram curioasă de felul în care sunt ilustrate personajele fix prin teama de care dau dovadă în urma actului săvârşit. Ce am descoperit a fost trist spre banal. Personaje lipsite de culoare, fără o motivaţie anume, parcă puse acolo pentru a întregi un decor altfel sărac, personaje deloc plauzibile şi pe alocuri chiar ireale prin comportament/decizii. Poveste grăbită spre final şi cu o concluzie abruptă, lipsită de orice tendinţă de a fascina.

Topdog/Underdog (Suzan-Lori Parks) - Povestea fraţilor Lincoln şi Booth mi-a plăcut mai mult decât credeam. O iluzie cap-coadă, asta ne oferă Suzan-Lori Parks. O iluzie a realizării, o iluzie a viitorului mai frumos şi speranţa că se poate recupera din trecutul deja făcut fărâme. Cu nişte nume care parcă le anunţă sfârşitul tragic, cei doi fraţi trăiesc într-un etern necaz şi sunt măcinaţi de nişte sentimente neîmplinite. Dialog sincer, brutal, realist... şi o sumă de trăiri care te macină prin propria lor imposibilitate de a se lega cumva de realitate.

The Beauty Queen of Leenane (Martin McDonagh) - Mi-am dorit ca în urma lecturii să pot să decid de partea cui mă aflu, dar apoi am realizat că niciodată nu ţin partea cuiva şi că fiecare are propriile motive pentru care face anumite alegeri, fie ele bune sau rele, în funcţie de cel care le analizează. Maureen şi Mag se merită una pe cealaltă, iar relaţia lor e un deliciu literar, pe cât de toxică se prezintă. La un moment dat, eşti doar spectator care aşteaptă să vadă cine va ieşi învingătoare. Totuşi, dincolo de circul de suprafaţă am identificat câteva frustrări care m-au făcut să mă simt prost cumva cu mine şi cu lumea în care trăiesc. Şi m-am întrebat, cât de mult să însemne un om ca să te poată ţine-n loc?
 

GeoMetaphose

Bunny ಥ﹏ಥ
Editor Manga
Uploader
Îngeri și Demoni - Dan Brown

Nu stiu cu ce sa incep si de unde sa incep. Aceasta carte a avut tot ce a dorit sufletul meu in 567 pagini. Dupa descoperirea capodoperelor Anne Rice, Dan a urcat pe locul 2 intr-un mod in care nu ma asteptam. Poate ca nu este o carte pe placul tuturor, insa eu ma simt cumva implicata in actiune. Profesia mea fiind bazata pe stiinta, pe cercetare, lucrand zi de zi cu fizica, chimia, biologia la care adaug nesfarsita mea sete de cunoastere pentru arta renascentista, incertitudinea pentru credinta si divinitate, toate astea au facut sa se invarta motorasele in capul meu. Sunt asa entuziasmata de carte, ca nu stiu ce sa spun despre ea cat sa nu par nebuna.
Am citit primele 180 de pagini in tren, in prima zi :laughing:) Imediat cum am terminat cartea am cumparat urmatoarele 5 volume :laughing:) Daca este cineva, oricine, care a citit cartea asta..... VA ROOOOG!!!!!!!!!..... Mesaj privat :laughing:)) Chiar mi-ar placea sa am un partener de barfa pe tema cartii :D

Seara misto in continuare :D
P.S. Am scris asta doar cu mana stanga. Rog ignorarea greselilor de tastare :D
 

nikol

Ninja
Străinul de Albert Camus…

”fusesem fericit si mai eram"
“Străinul” a fost pentru mine dovadă clară că textele despre care poţi spune că sunt enervante lasă rădăcini în tine.
Trecand la subiect, pot spune ca tema principala pare a fi refuzul de a participa la jocul vietii, el ramanand un strain societatii in care traieste, chiar trăin în afara ei. Blestemul personajului e clar: nu se supune regulilor jocului și refuză să mintă, adică pur și simplu nu se lasă “transformat” de societate.
 

gangstar

Jonin
PANZA DE PAIANJEN de Cela Serghi carte autobiografica de debut a autoarei scrisa la indemnul lui Camil Petrescu (de care o lega o iubire imposibila amintita se pare in roman) Mihail Sebastian si Liviu Rebreanu prezinta adolescenta si iubirile enigmaticei Diana Slavu scrise in jurnalele personale incredintate prietenei sale Ilinca Dima ^^
 
Sus