• Aprecierile și comentariile voastre ne motivează! Dacă apreciezi munca pe care o depunem, înregistrează-te și dă-ți cu părerea asupra seriilor pe care le urmărești!
  • Ne puteţi găsi şi pe canalele oficiale de Discord sau Telegram ale grupului!

Rating: K Un joc sadic

nikol

Ninja
Planeta Pământ 53, oamenii știu deja de existența multiversului, concepția de univers paralel nu mai este doar o idee, ci o realitate. Cu toate acestea, oamenii de rând sunt ținuți la distanță de acest adevăr, rezultatele mediatizării acestei informații fiind estimate ca și catastrofale.
Deși nu se poate călători înca între lumi, se poate realiza o conexiune minoră, dar suficient de puternică încât să se poată scurge informații din celelalte lumi. Lumi apocaliptice, lumi medievale, lumi în care tehnologia a precedat orice imaginație autohtonă, însa pe de parte cele mai interesante sunt cele care se aseamănă cu aceasta. Cu zile, luni ori anotimpuri distanță, însă doar cu mici modificări în genealogia evenimentelor.
O lume arată cum ar fi fost prezentul dacă Germania ar fi câștigat războiul, o alta arată cum ar fi fost dacă Americile ar fi reușit să termine dezvoltarea bombei nucleare, iar în altele eroii din benzile desenate fac parte din cotidianul acelor lumi. Este deductibil că o legatură între universuri a existat dintotdeauna, sub formă de vise ori deja-vu-uri.
De aceea, accesul la aceste informații este deosebit de limitat și temporizat, numai înaltele minți ale acestui Pământ având autoritatea și capacitatea necesară de a interpreta și folosi corect informațiile. În mod normal, o persoana mediocră ar fi absorbită complet și și-ar pierde rațiunea din cauza volumului mare de informații, fie chiar și dintr-o singură lume. Iar dacă asta nu l-ar ucide, cu siguranță ar face-o incapacitatea de a se reintegra în această lume, neputând să mai facă diferența dintre cele două lumi.
Nu este o unealtă de joacă ca cele cu care s-au obișnuit cercetătorii, iar cei care ar fi interesați să pună mâna pe mecanism se tem prea tare de noul justițiar pentru a mai ieși din ascunzătoarea lor.
Printre cele mai luminate minți, se află și cel mai mare detectiv al timpurilor noastre, Nikol. Pentru criminali, cunoscut ca ,,A'' , până acum are dreptul de a se mândri că a elucidat fiecare crimă, mister, ori caz cu care a intrat în contact.
Într-un buletin de știri internațional a anunțat public că se proclamă a fi cel mai bun detectiv al tuturor timpurilor, titlu ocupat în prezent de procurorul Shadow, stârnind un val de reacții, de aprobare și de revoltă totodată.
Unii susținători au aplaudat această decizie și erau de părere că autoritățile ar trebui să se sesizeze cât mai repede și să îl recunoască oficial, iar susținătorii procurorului Shadow au susținut că ar fi o crimă și o jignire la adresa acestuia totodată.
Imediat după ce anunțul a devenit viral, a apărut un al treilea pretendent la popularitatea momentului, de această dată de cealaltă parte a legii. A lansat printr-o știre, o provocare deschisă celor doi oameni ai legii, ba chiar îi sfătuia să lucreze împreună la acest caz și să împartă amândoi gloria reușitei.
Printre detaliile jocului a specificat că se află în posesia unor ostatici, menționând identitatea și numărul acestora. Lucrurile au scăpat de sub control atunci când marele procuror Shadow a fost declarat decedat la numai câteva zile după ce provocarea a fost lansată. În aceeași zi în care raportul decesului lui Shadow a fost întocmit, detectivul Nikol a fost atacat de un agresor mascat, acesta pierzându-și cunoștința pe loc. Când au sosit rezultatele, șocul a zguduit lumea: Nikol se afla în comă, fiind ținut în viață doar de aparatele medicale.
La o zi după ce provocarea a fost lansată...
Regulile erau clare și totuși nimeni nu se grăbea să acționeze. Persoanele pe care așa-zisul răufăcător le-a răpit nu erau date dispărute, ba unele chiar se aflau deja sub protecția oamenilor legii. De asemenea, acesta anunțase că are puterea de a ucide pe oricine, oriunde, fără ca măcar să vadă sau să cunoască direct persoana respectivă. Detectivul Nikol luase cuvantul, eliberând tensiunea care se acumulase până în acel moment, afirmând public, cu argumente solide, faptul că cele afirmate de către răufăcător sunt un paradox și totul a fost o farsă elaborată. Cu toate acestea, farsorul era de negăsit. Văzând că oamenii legii nu îi pot da de urmă farsorului, acesta reușind să își ascundă toate urmele, începând de la amprente până la clonarea identităților unor calculatoare și mascându-și astfel adresa IP după care ar fi putut fi depistat, detectivul Nikol îi face o vizită secretă procurorului Shadow.
Ca de obicei, procurorul Shadow stătea în biroul sau, izolat fonic de exterior, așezat în fotoliul său de piele, îndreptat cu fața spre geam și cu spatele la birou. Biroul era unul sărăcăcios, dotat cu un fotoliu, o masă de lucru și o gură de aerisire. Aflat la ultimul etaj al unei clădiri cu 23 de etaje, în interiorul sediului central al poliției, poziționat în mijlocul capitalei Noului Pamant, perspectiva era una sublimă, aceasta cuprinzând în mare parte orașul.
N: - Este ceva mai mult decât se lasă vederii despre acest individ! Nu îl putem găsi prin metodele clasice. (Se uită lung la Shadow așteptând un raspuns sau o reacție de la acesta. Văzând că acesta nu reacționează, începe să se apropie nervos de masa de birou. După numai un pas făcut, acesta observă o mișcare bruscă din partea fotoliului: Shadow își întoarse capul la aproximativ 15 grade, suficient cât să vadă în colțul ochiului drept masa sa de birou, dar nu cât să-l vadă și pe Nikol.) Ai de gand să îmi răspunzi sau sunt nevoit să îți încalc spațiul personal și mai mult?
S: - Dacă ți-ai fi folosit resursele să cauți presupusele victime și nu să alergi după cai verzi pe pereți, acum ar fi fost cu 10 nume mai puține pe listele de dispăruți.
N: - Blufezi! Este imposibil! Din cele 15 persoane menționate de.... să-i spunem Shadow, având în vedere că și-a mascat imaginea printr-un efect de umbră, 6 dintre ele erau deja sub protecția poliției.
S: -Daca ai fi fost la fel de bun la protejatul oamenilor precum ești cu numirea poreclelor, probabil că acum ea ar mai fi fost în viață.
La cele auzite, Nikol se încruntă, umerii încep să îi tremure, iar cristalinul ochilor începe ușor, ușor, să se scufunde. Dintr-o smucitură și un pas săltat, ajunge în fața mesei, își ridică pumnul cu putere și îl izbește în mijlocul mesei cu o viteză incredibilă. Masa, făcută din lemn de stejar solid, abia tremură în fața acelei demonstrații de forță. În consecință, pe mâna lui Nikol apăruse o rană ce avea să se adauge la colecția de cicatrici de pe monturile sale. Sângele nu se sfii să apară, însă, cumva, în privirea lui Nikol, ațintită în reflexia geamului pe care încă îl privea Shadow, exista mai mult sânge decât putea curge prin acea rană. Bătăile inimii sale creșteau în mod alarmant, ochii refuzau să clipească și ușor, ușor, culoarea ochilor era mai degrabă roșie decât albastră. Când părea că urmează o a doua lovitură, Nikol își întoarse ușor privirea spre podea, închise ochii și își redobândi controlul. Își îndreptă poziția, se răsuci pe călcâie și se îndreptă spre ieșire. Înainte de a deschide ușa, se oprește în dreptul ei.
S: - Ar fi mai înțelept să îl lăsăm să își facă jocurile pentru început. Nu știm nimic despre el, dacă am reuși să salvăm chiar și un singur nume de pe lista lui ar putea să facă un gest necugetat și să omoare din cei ce i-a răpit deja sau mai rău, să mărească numărul de ostatici. Nu îi cunoaștem nici limitele, ar fi o mișcare de începător să îl provoci contestând în mod public limitele sale.
N:- Dacă ai înceta din a-i mai considera pe oameni niște simple numere, ar exista o mică șansă, doar una mică ca tu să îți faci familia pe care ți-o dorești. Cea pe care ai visat-o dintotdeauna. Cei care nu își pot apăra visele sunt niște gunoaie... însă cei care renunță la ele sunt mai rău decât gunoaiele.
Cuvintele continuă să răsune mult după plecarea celui ce le-a rostit, izbindu-se de pereți și întorcându-se de fiecare dată cu o rezonanța mai mare. Cu coatele așezate pe mânerele fotoliului, cu degetele împreunate, așezate strategic sub bărbie, Shadow părea pierdut într-o transă, însă de această dată nu era una de meditație, de gândire. Cuvintele continuau să îi rasune în minte, iar amintirile încercau să îi depășească voința, să se întoarcă la locul lor de drept.
Shadow: - Adesea ești păcălit să te întrebi, când vezi trecutul tau, un alt tu, dacă ai fost vreodată astfel, dar este o decepție, căci ai fost și încă în câte feluri vei mai fi. Ceea ce au fost ceilalți pentru tine, înaintea ta, în ochii tai, vei deveni și tu într-o zi și îți vei aminti de acei oameni. Și asta este una dintre consecințele vieții...ești mic și neputincios și te încăpățânezi să devii puternic pentru a aduce schimbare, să devii un erou cum îți este sugerat peste tot în jurul tău, ești introdus într-un univers în care oamenii au puterea de a schimba ceva atât timp cât au bunătatea, conduita, valorile, respectul, compasiunea, dragostea, prietenia de partea lor...răul nu îi poate ucide, înfrânge niciodată pentru totdeauna. Crești cu iluziile acestea și aplici rezolvările unei lumi de vis într-o lume în care noțiunea de viitor este ignorată...diferența dintre realitate și vis este că visul este întotdeauna despre viitor, iar realitatea despre prezent. Diferența dintre ființe și bestii, este că ființele se gândesc la viitor și îl pregătesc, ocrotesc. Bestiile se înfruptă și devorează tot ceea ce este în jur atât timp cât le intră în bătaia ochilor. Înconjurat de bestii, însa crescut de oameni, de ce tind să mă transform într-un hibrid? De ce îmi fuge rațiunea la vânătoare? De ce devin temător? De ce vreau să îi evit, să mă izolez? Oare atât de teamă să îmi fie, de a nu fi rănit? Atacat pe la spate? Să renunt din a mai acorda șanse? Dacă fac asta din teamă, cu ce mă diferențiez de un animal? Cu atâta rațiune și totuși cu atâtea instincte...și eu doream să fiu erou cu slăbiciunile astea... Un erou ar trebui să creadă în ei, în schimbare, să se sacrifice pentru ei, nu sunt sigur că mai pot face asta... și oare pot folosi scuza că am absorbit ceea ce am vazut și fiind mai mult rău decât bine acesta este rezultatul? Și totusi...din asta reiese că tot slab sunt...
Până să apună soarele, expresia feței sale începuse să se schimbe, degetele se aflau într-o încleștare continuă, însă privirea sa nu își schimbă poziția de la plecarea detectivului. Era încă ațintită spre exterior. Îndată ce ultimele raze de soare dispăruseră din peisaj, acesta se ridică din fotoliu și, cu o viteză remarcabilă, dintr-o răsucire, izbi cu pumnul drept în mijlocul mesei. De această dată, masa păru să tremure și până și sunetul păru mai puternic. Constituția fizică a celor doi era diferită, Shadow fiind mai înalt, dar totuși mai slab decât detectivul Nikol și, cu toate acestea, pumnul acela a avut cu totul o altă încărcătură.
Înainte să plece, Shadow deschise unul dintre geamurile din biroul său, apoi părăsi biroul închizând ușa cu o cheie specială, formată din 18 inele. O briză ușoară de vânt bătea în acea noapte, iar orașul era aproape adormit. Luna era singurul sfetnic al speranțelor, singura sursă de lumină a cărei existența era încă un mister. Oamenii nu au reușit niciodată să o exploreze, câmpul de forță ce o înconjoară nu a putut fi oprit nici până în prezent și doar dacă s-ar fi putut...câte vieți ar fi fost cruțate... Lumina reflectată din ea ajungea în locuri de care lumina ochilor umani era privată. În lumina lunii, pe masa din biroul procurorului se vedeau foarte clar zecile de zgârieturi, toate parcă ordonate sistematic în centrul acesteia, umplute acum de sânge. Pe un bilețel, în colțul mesei, se distingea cu greu o însemnare: ,,28 de ore'' subliniată și îngroșată.
La câteva sute de kilometri distanță de sediul central al poliției , un apartament părea mai aglomerat decât de obicei. Cu toate acestea, doar singurul televizor al acelei case dădea viață acelui tablou. Podeaua din living era plină de cioburi de eprubete sparte, bucătăria avea cuțite înfipte peste tot în mobilă, cada din baie era înfundată de o vopsea groasă, roșiatică, iar debaraua era atât de plină încât refuza să rămână închisă. Proprietarul apartamentului era un individ învârstă, de vreo 40 de ani, cu o familie de șase membrii și, totuși, în acea noapte, o singură inimă bătea în acel apartament. Se ascundea de lumina lunii în spatele jaluzelelor crăpate, uitându-se spre cladirile din apropiere. Fața acelei persoane nu părea să exprime prea multe, nicio expresie nu îi trăda trăirile interioare, nu avea semne distincte și nici ceva care să îl diferențieze de ceilalți oameni. Cu toate acestea, ochii îi ieșeau în evidență. Lumina din ei scânteia puternic, poate mai puternic decât a oricărui om.
 
Sus