• Aprecierile și comentariile voastre ne motivează! Dacă apreciezi munca pe care o depunem, înregistrează-te și dă-ți cu părerea asupra seriilor pe care le urmărești!
  • Ne puteţi găsi şi pe canalele oficiale de Discord sau Telegram ale grupului!

Rating: K Un joc sadic

nikol

Ninja
Planeta Pământ 53, oamenii știu deja de existența multiversului, concepția de univers paralel nu mai este doar o idee, ci o realitate. Cu toate acestea, oamenii de rând sunt ținuți la distanță de acest adevăr, rezultatele mediatizării acestei informații fiind estimate ca și catastrofale.
Deși nu se poate călători înca între lumi, se poate realiza o conexiune minoră, dar suficient de puternică încât să se poată scurge informații din celelalte lumi. Lumi apocaliptice, lumi medievale, lumi în care tehnologia a precedat orice imaginație autohtonă, însa pe de parte cele mai interesante sunt cele care se aseamănă cu aceasta. Cu zile, luni ori anotimpuri distanță, însă doar cu mici modificări în genealogia evenimentelor.
O lume arată cum ar fi fost prezentul dacă Germania ar fi câștigat războiul, o alta arată cum ar fi fost dacă Americile ar fi reușit să termine dezvoltarea bombei nucleare, iar în altele eroii din benzile desenate fac parte din cotidianul acelor lumi. Este deductibil că o legatură între universuri a existat dintotdeauna, sub formă de vise ori deja-vu-uri.
De aceea, accesul la aceste informații este deosebit de limitat și temporizat, numai înaltele minți ale acestui Pământ având autoritatea și capacitatea necesară de a interpreta și folosi corect informațiile. În mod normal, o persoana mediocră ar fi absorbită complet și și-ar pierde rațiunea din cauza volumului mare de informații, fie chiar și dintr-o singură lume. Iar dacă asta nu l-ar ucide, cu siguranță ar face-o incapacitatea de a se reintegra în această lume, neputând să mai facă diferența dintre cele două lumi.
Nu este o unealtă de joacă ca cele cu care s-au obișnuit cercetătorii, iar cei care ar fi interesați să pună mâna pe mecanism se tem prea tare de noul justițiar pentru a mai ieși din ascunzătoarea lor.
Printre cele mai luminate minți, se află și cel mai mare detectiv al timpurilor noastre, Nikol. Pentru criminali, cunoscut ca ,,A'' , până acum are dreptul de a se mândri că a elucidat fiecare crimă, mister, ori caz cu care a intrat în contact.
Într-un buletin de știri internațional a anunțat public că se proclamă a fi cel mai bun detectiv al tuturor timpurilor, titlu ocupat în prezent de procurorul Shadow, stârnind un val de reacții, de aprobare și de revoltă totodată.
Unii susținători au aplaudat această decizie și erau de părere că autoritățile ar trebui să se sesizeze cât mai repede și să îl recunoască oficial, iar susținătorii procurorului Shadow au susținut că ar fi o crimă și o jignire la adresa acestuia totodată.
Imediat după ce anunțul a devenit viral, a apărut un al treilea pretendent la popularitatea momentului, de această dată de cealaltă parte a legii. A lansat printr-o știre, o provocare deschisă celor doi oameni ai legii, ba chiar îi sfătuia să lucreze împreună la acest caz și să împartă amândoi gloria reușitei.
Printre detaliile jocului a specificat că se află în posesia unor ostatici, menționând identitatea și numărul acestora. Lucrurile au scăpat de sub control atunci când marele procuror Shadow a fost declarat decedat la numai câteva zile după ce provocarea a fost lansată. În aceeași zi în care raportul decesului lui Shadow a fost întocmit, detectivul Nikol a fost atacat de un agresor mascat, acesta pierzându-și cunoștința pe loc. Când au sosit rezultatele, șocul a zguduit lumea: Nikol se afla în comă, fiind ținut în viață doar de aparatele medicale.
La o zi după ce provocarea a fost lansată...
Regulile erau clare și totuși nimeni nu se grăbea să acționeze. Persoanele pe care așa-zisul răufăcător le-a răpit nu erau date dispărute, ba unele chiar se aflau deja sub protecția oamenilor legii. De asemenea, acesta anunțase că are puterea de a ucide pe oricine, oriunde, fără ca măcar să vadă sau să cunoască direct persoana respectivă. Detectivul Nikol luase cuvantul, eliberând tensiunea care se acumulase până în acel moment, afirmând public, cu argumente solide, faptul că cele afirmate de către răufăcător sunt un paradox și totul a fost o farsă elaborată. Cu toate acestea, farsorul era de negăsit. Văzând că oamenii legii nu îi pot da de urmă farsorului, acesta reușind să își ascundă toate urmele, începând de la amprente până la clonarea identităților unor calculatoare și mascându-și astfel adresa IP după care ar fi putut fi depistat, detectivul Nikol îi face o vizită secretă procurorului Shadow.
Ca de obicei, procurorul Shadow stătea în biroul sau, izolat fonic de exterior, așezat în fotoliul său de piele, îndreptat cu fața spre geam și cu spatele la birou. Biroul era unul sărăcăcios, dotat cu un fotoliu, o masă de lucru și o gură de aerisire. Aflat la ultimul etaj al unei clădiri cu 23 de etaje, în interiorul sediului central al poliției, poziționat în mijlocul capitalei Noului Pamant, perspectiva era una sublimă, aceasta cuprinzând în mare parte orașul.
N: - Este ceva mai mult decât se lasă vederii despre acest individ! Nu îl putem găsi prin metodele clasice. (Se uită lung la Shadow așteptând un raspuns sau o reacție de la acesta. Văzând că acesta nu reacționează, începe să se apropie nervos de masa de birou. După numai un pas făcut, acesta observă o mișcare bruscă din partea fotoliului: Shadow își întoarse capul la aproximativ 15 grade, suficient cât să vadă în colțul ochiului drept masa sa de birou, dar nu cât să-l vadă și pe Nikol.) Ai de gand să îmi răspunzi sau sunt nevoit să îți încalc spațiul personal și mai mult?
S: - Dacă ți-ai fi folosit resursele să cauți presupusele victime și nu să alergi după cai verzi pe pereți, acum ar fi fost cu 10 nume mai puține pe listele de dispăruți.
N: - Blufezi! Este imposibil! Din cele 15 persoane menționate de.... să-i spunem Shadow, având în vedere că și-a mascat imaginea printr-un efect de umbră, 6 dintre ele erau deja sub protecția poliției.
S: -Daca ai fi fost la fel de bun la protejatul oamenilor precum ești cu numirea poreclelor, probabil că acum ea ar mai fi fost în viață.
La cele auzite, Nikol se încruntă, umerii încep să îi tremure, iar cristalinul ochilor începe ușor, ușor, să se scufunde. Dintr-o smucitură și un pas săltat, ajunge în fața mesei, își ridică pumnul cu putere și îl izbește în mijlocul mesei cu o viteză incredibilă. Masa, făcută din lemn de stejar solid, abia tremură în fața acelei demonstrații de forță. În consecință, pe mâna lui Nikol apăruse o rană ce avea să se adauge la colecția de cicatrici de pe monturile sale. Sângele nu se sfii să apară, însă, cumva, în privirea lui Nikol, ațintită în reflexia geamului pe care încă îl privea Shadow, exista mai mult sânge decât putea curge prin acea rană. Bătăile inimii sale creșteau în mod alarmant, ochii refuzau să clipească și ușor, ușor, culoarea ochilor era mai degrabă roșie decât albastră. Când părea că urmează o a doua lovitură, Nikol își întoarse ușor privirea spre podea, închise ochii și își redobândi controlul. Își îndreptă poziția, se răsuci pe călcâie și se îndreptă spre ieșire. Înainte de a deschide ușa, se oprește în dreptul ei.
S: - Ar fi mai înțelept să îl lăsăm să își facă jocurile pentru început. Nu știm nimic despre el, dacă am reuși să salvăm chiar și un singur nume de pe lista lui ar putea să facă un gest necugetat și să omoare din cei ce i-a răpit deja sau mai rău, să mărească numărul de ostatici. Nu îi cunoaștem nici limitele, ar fi o mișcare de începător să îl provoci contestând în mod public limitele sale.
N:- Dacă ai înceta din a-i mai considera pe oameni niște simple numere, ar exista o mică șansă, doar una mică ca tu să îți faci familia pe care ți-o dorești. Cea pe care ai visat-o dintotdeauna. Cei care nu își pot apăra visele sunt niște gunoaie... însă cei care renunță la ele sunt mai rău decât gunoaiele.
Cuvintele continuă să răsune mult după plecarea celui ce le-a rostit, izbindu-se de pereți și întorcându-se de fiecare dată cu o rezonanța mai mare. Cu coatele așezate pe mânerele fotoliului, cu degetele împreunate, așezate strategic sub bărbie, Shadow părea pierdut într-o transă, însă de această dată nu era una de meditație, de gândire. Cuvintele continuau să îi rasune în minte, iar amintirile încercau să îi depășească voința, să se întoarcă la locul lor de drept.
Shadow: - Adesea ești păcălit să te întrebi, când vezi trecutul tau, un alt tu, dacă ai fost vreodată astfel, dar este o decepție, căci ai fost și încă în câte feluri vei mai fi. Ceea ce au fost ceilalți pentru tine, înaintea ta, în ochii tai, vei deveni și tu într-o zi și îți vei aminti de acei oameni. Și asta este una dintre consecințele vieții...ești mic și neputincios și te încăpățânezi să devii puternic pentru a aduce schimbare, să devii un erou cum îți este sugerat peste tot în jurul tău, ești introdus într-un univers în care oamenii au puterea de a schimba ceva atât timp cât au bunătatea, conduita, valorile, respectul, compasiunea, dragostea, prietenia de partea lor...răul nu îi poate ucide, înfrânge niciodată pentru totdeauna. Crești cu iluziile acestea și aplici rezolvările unei lumi de vis într-o lume în care noțiunea de viitor este ignorată...diferența dintre realitate și vis este că visul este întotdeauna despre viitor, iar realitatea despre prezent. Diferența dintre ființe și bestii, este că ființele se gândesc la viitor și îl pregătesc, ocrotesc. Bestiile se înfruptă și devorează tot ceea ce este în jur atât timp cât le intră în bătaia ochilor. Înconjurat de bestii, însa crescut de oameni, de ce tind să mă transform într-un hibrid? De ce îmi fuge rațiunea la vânătoare? De ce devin temător? De ce vreau să îi evit, să mă izolez? Oare atât de teamă să îmi fie, de a nu fi rănit? Atacat pe la spate? Să renunt din a mai acorda șanse? Dacă fac asta din teamă, cu ce mă diferențiez de un animal? Cu atâta rațiune și totuși cu atâtea instincte...și eu doream să fiu erou cu slăbiciunile astea... Un erou ar trebui să creadă în ei, în schimbare, să se sacrifice pentru ei, nu sunt sigur că mai pot face asta... și oare pot folosi scuza că am absorbit ceea ce am vazut și fiind mai mult rău decât bine acesta este rezultatul? Și totusi...din asta reiese că tot slab sunt...
Până să apună soarele, expresia feței sale începuse să se schimbe, degetele se aflau într-o încleștare continuă, însă privirea sa nu își schimbă poziția de la plecarea detectivului. Era încă ațintită spre exterior. Îndată ce ultimele raze de soare dispăruseră din peisaj, acesta se ridică din fotoliu și, cu o viteză remarcabilă, dintr-o răsucire, izbi cu pumnul drept în mijlocul mesei. De această dată, masa păru să tremure și până și sunetul păru mai puternic. Constituția fizică a celor doi era diferită, Shadow fiind mai înalt, dar totuși mai slab decât detectivul Nikol și, cu toate acestea, pumnul acela a avut cu totul o altă încărcătură.
Înainte să plece, Shadow deschise unul dintre geamurile din biroul său, apoi părăsi biroul închizând ușa cu o cheie specială, formată din 18 inele. O briză ușoară de vânt bătea în acea noapte, iar orașul era aproape adormit. Luna era singurul sfetnic al speranțelor, singura sursă de lumină a cărei existența era încă un mister. Oamenii nu au reușit niciodată să o exploreze, câmpul de forță ce o înconjoară nu a putut fi oprit nici până în prezent și doar dacă s-ar fi putut...câte vieți ar fi fost cruțate... Lumina reflectată din ea ajungea în locuri de care lumina ochilor umani era privată. În lumina lunii, pe masa din biroul procurorului se vedeau foarte clar zecile de zgârieturi, toate parcă ordonate sistematic în centrul acesteia, umplute acum de sânge. Pe un bilețel, în colțul mesei, se distingea cu greu o însemnare: ,,28 de ore'' subliniată și îngroșată.
La câteva sute de kilometri distanță de sediul central al poliției , un apartament părea mai aglomerat decât de obicei. Cu toate acestea, doar singurul televizor al acelei case dădea viață acelui tablou. Podeaua din living era plină de cioburi de eprubete sparte, bucătăria avea cuțite înfipte peste tot în mobilă, cada din baie era înfundată de o vopsea groasă, roșiatică, iar debaraua era atât de plină încât refuza să rămână închisă. Proprietarul apartamentului era un individ învârstă, de vreo 40 de ani, cu o familie de șase membrii și, totuși, în acea noapte, o singură inimă bătea în acel apartament. Se ascundea de lumina lunii în spatele jaluzelelor crăpate, uitându-se spre cladirile din apropiere. Fața acelei persoane nu părea să exprime prea multe, nicio expresie nu îi trăda trăirile interioare, nu avea semne distincte și nici ceva care să îl diferențieze de ceilalți oameni. Cu toate acestea, ochii îi ieșeau în evidență. Lumina din ei scânteia puternic, poate mai puternic decât a oricărui om.
 

nikol

Ninja
La două zile după provocare...

Înaintea ivirii zorilor de dimineață, ceva avea să strice echilibrul și bunul demers al societății. În interiorul unui penitenciar de maximă siguranță, aflat la 20 de km distanță de capitală, ora de stingere fusese dată de patru ore. Patrula de noapte tocmai își încheia ultima tură fară incidente. Părăsind zona carcerelor, nu aveau cum să audă ce se întâmpla în subsolul închisorii. Timp de o saptămână câțiva deținuți au reușit să lucreze la o cale de evadare, urmând un plan complex, realizat de unul dintre ei, înainte ca acesta să fie arestat, fără ca un om al legii să suspecteze ceva. Acea dimineață era ziua în care aveau să evadeze. Erau nevoiți să o facă. Unul dintre ei se afla în subsolul închisorii, fiind condamnat la moarte. În după-amiaza acelei zile sentința avea să fie aplicată, închizându-și ochii pentru ultima oară. Ceilalți au reușit să creeze un coridor pentru a ajunge la acesta, iar ruta de evadare a fost pregătită cu o zi în urmă. Odată ajunși la acesta aveau o oră jumătate să evadeze și șă își ascundă urmele. Trecând cu ușurință peste filtrele de securitate din gura de aerisire a închisorii, cu ajutorul unor platforme mobile ce îi țineau suspendați deasupra senzorilor de proximitate, părea că nimic nu le va putea opri evadarea. Cu un minut înainte ca ceasul să bată ora 4, cel ce avea să fie executat în cursul acelei zile începuse să dea semne de slăbiciune, acesta începând să se clatine subit. Chiar înainte de a ajunge la capătul sistemului de aerisire, acesta își pierde cunoștința, căzând de pe platformă și activând senzorii de proximitate, alarma răsunând în întreg penitenciarul.

La ora 04:00 încep să moară sistematic, din diferite locuri ale planetei, condamnați la moarte, înainte de a se duce la bun sfârșit sentința lor. Cauza morții: cedarea organelor vitale.

La ora 05:00 se institui alerta roșie: oamenii continuau să moară.

În casa detectivului Nikol, un telefon începe să sune. Din dormitorul de la etaj nu se simte nicio reacție, semn că detectivul era treaz de ceva vreme. Patul era îngrijit, hainele așezate pe pat, jaluzelele trase, însa nici urmă de detectiv. Se afla din nou în fața unei oglinzi, căci cele de dinainte au fost de mult timp sparte, sprijinit de chiuvetă, uitându-se la propria reflexie din apă. Sunetul părea să nici nu existe pentru el, menținându-și poziția corpului neschimbată. Când însă al doilea telefon începu să sune, corpul dădu primele semne de vitalitate. Își aruncă cu apă rece pe față, se îndreptă spre ușă, cu o mână se sprijini de ea și cu o alta apasă pe clanță, mișcările fiind atât de forțate încât părea că ușa îi opune rezistență. Pe hol, se împiedică de măsuță, ca de fiecare dată, iar atunci când se ridică lovi puternic cu pumnul drept în dulapul din fața scărilor, chiar dacă mâna încă dădea semne de slăbiciune, neavând timp să se refacă după ieșirea violentă din seara precedentă. Coborâ scările în viteză, însă, când ajunse la parter și privi spre holul ce ducea înspre bucătărie, oftă adânc. În privirea lui se citea o dezamăgire sumbră, ca și cum s-ar fi așteptat să fie cineva acolo. Începu să pășească greoi, pe podeaua plină de praf. Pereții, tablourile, până și lustrele erau precum podeaua. Telefonul ajunse la al treilea apel când detectivul reuși să ridice receptorul. Imediat ce răspunse, o voce agitată părea că vorbește mai repede decât gândește. După câteva secunde, detectivul dădu drumul telefonului pe masă și fugi de-a dreptul spre dormitor, fiind atent să calce pe aceleași urme pe care venise. Pe masă, înafară de telefon și vocea ce continua să rasune din el, se afla unicul obiect de la parter care era îngrijit. O fotografie înrămată, ce scotea în evidența zâmbetul unei fete frumoase, a cărei ochi fericiți dădeau sentimentul că aceasta urma să devină femeie, îmbrăcată cu o rochie de culoare mov, elegantă, de școală veche, părul ondulat și cercei de argint, dând un aer galant și de un excentrism ieșit din comun.

La sediul poliției era o agitație neobișnuită. Dezorganizați, oamenii se loveau adesea unii de alții citindu-se nedumerirea pe fața lor. Procurorul Shadow și detectivul Nikol să se afle în același birou, era în sinea faptului un motiv de îngrijorare, însă biroul acesta era unul diferit: Camera Înaltului Consiliului de Urgență. Aici se adunau cele mai luminate minți în caz de urgență mondială sau orice pericol care era peste puterea forțelor obișnuite de ordine.

Colonel Leonardo Cristian: - (cu pupilele încordate, sprâncenele încruntate, un timbru gros al vocii și un ton ridicat, specific milităresc) Primul deces a fost raportat acum două ore, fix la ora 04:00, în Penitenciarul Galapagos. Cauza morții este înca sub semnul întrebării, însă legiștii afirmă că este vorba de o cedare simultană a tuturor organelor interne, ceea ce este imposibil din orice punct de vedere. (Lovind simbolic cu pumnul în masă) Solicit aprobarea utilizării armelor de distrugere în masă!

Inspector Mariana Ghenea: - (dându-și ochii peste cap) Chiar dacă numarul deceselor încă se numără, noi rapoarte apar. (Îi aruncă o privire dură Colonelului, asemenea unei cuvântări mute, iar acesta pare să-și descrețească fruntea) Situația este într-adevăr una disperată, dar nu într-atât încât să aprobam utilizarea forței brute.

Directorul serviciului medical Mamut Radu: - (cu un ton apăsat, evident orgolios și prefăcându-se a răsfoi dosarul din dreptul său) Țin să te contrazic Colonele. Termenul de ,,Total Organ Failure'' denumit scurt TOF este un sindrom deosebit de cunoscut în domeniul medical. Acesta are în mod obișnuit patru etape, pacientul trecând sistematic prin fiecare, urmând ca abia în a patra etapa să cedeze anumite organe interne.

(Își încheie propoziția închizând dosarul și luând o poziție de adâncă meditație, deși zâmbetul fin îi trădă intenția de a demonstra realizarea unei explicații spontane)

Mamut.R: - Ceea ce este nemaîntâlnit este faptul că trecerea între etape este insesizabilă ori inexistentă și numărul de organe afectate este maxim. De asemenea, faptul că nu toate victimele au murit în același timp, ci în intervale diferite face ca lucrurile să fie și mai suspecte.

Detectiv Nikol: - (cu privire și ton serios) Având în vedere că victimele sunt doar din rândul condamnaților la moarte este evident că nu vorbim aici despre o epidemie, ci despre un număr de crime. Ceea ce este de luat în calcul este faptul că limita geografică nu este o piedică în calea nelegiuiților.

(Dorește să evite contactul vizual cu Shadow dar cu coada ochiului îl cercetează pe acesta)

N: - De asemenea, majoritatea rapoartelor prezintă deținuți care nu au mai văzut lumina zilei de luni bune, iar gardienii din închisori au fost verificați în repetate rânduri, rezultatul fiind în favoarea lor, deci este logic să concluzionăm că nelegiuiții nu au avut contact direct cu aceștia.

Diplomat Emilian Constantin: - Nu cred că trebuie să ne pripim la concluzii, nu există nicio dovadă că acești oameni au fost ținta unor atacuri. Chiar dacă au fost condamnați la moarte, aceștia rămân cetățeni și deci oameni până când aceștia vor părăsi această lume.

Fizician Porumbescu Cazimir: - (cu un ton al vocii flegmatic, evident zeflemist) Mâncarea trebuie să fi fost otrăvită. Sunt de părere că nu ar trebui să excludem posibilitatea ca gardienii să fie implicați. Totuși nu înțeleg de ce s-a forțat o întrunire a consiliului, în cele din urmă este vorba de niște condamnați la moarte aici. Apoi, asta nu reprezintă un pericol la adresa siguranței mondiale, deci nici nu ar trebui să intre sub jurisdicția noastră. (Pe jumătate ridicat) De ce nu lăsăm organizațiile care se află în culpă să-și cerceteze singure morții?

Procuror Shadow: - (La început cu un ton puternic, pentru a atrage atenția, apoi unul calm) Vă reamintesc că această ședința este încă în desfășurare! Forța brută este folosită doar de neadaptații ce nu au capacitatea de a raționaliza. Nici nu se pune problema ca cedarea organelor să survină de la mancare, este o logica plină de înfundături. În primul rând, unele închisori aveau propriul stoc de mâncare și distribuția acesteia era automatizată, doar directorii închisorilor putând altera procesul. În al doilea rand, decesul a survenit imediat după apariția sindromului și nu după cedarea organelor în sine. Este un singur vinovat la mijloc și dovada este chiar sub nasul meu.

(Toți își ațintesc privirea asupra lui Shadow, mai puțin Nikol care observă un obiect minuscul așezat pe birou, în dreptul inspectorului).

Vădit deranjat de lipsa de profesionalism a colegilor săi, inspectorul solicită un laptop. Se dovedi că obiectul de pe birou era un stick USB, însă nu acesta în particular era important, ci conținutul acestuia: un filmuleț video cu fundal negru și o semnătură ștearsă, asemenea unei umbre. Aparent, era un mesaj transmis de Shadow către posturile de televiziune.

Ceilalți membrii ai consiliului sunt șocați.

Nikol. : - Cum ai reușit să pui mâna pe așa ceva?

Porumbescu.C. : - Este evident că s-a folosit de cunoștințele sale din media ca să pună mâna pe ele înainte de a fi difuzate. Mă declar surprins, hienele acelea le-ar difuza fără ca măcar să le verifice.

Mariana.G. : - Ai procedat bine. Dacă era un fals și panica populația?

Leonardo C. : - (mai energic decât prima oară) Aha, știam eu! Ai folosit arme de distrugere în masă fără să primesti aprobarea consiliului! Regula a fost încălcată! Se dizolvă!

Ridică arătătorul mâinii stângi, însă dă cu privirea de Mariana, care îl scurtă din priviri și reveni la poziția inițială fără să mai continue.

Emilian C. : - ( cu o expresie îngrijorată) Să nu ne pripim, să nu ne pripim!

Radu M. : - Haha, îmi place cum gândești băiete! Dacă ne-am baza raționamentul pe ceea ce ai afirmat, atunci înseamna că deținuții au fost cu toții ținta unui atac. Întrebarea este dacă atacul a fost inițiat în același timp ori s-a luat în seamă un anumit considerent. Dă-i bătaie, să vedem ce avem acolo!

Filmulețul începe rularea acompaniat de un sunet de fond și un fundal distorsionat. După câteva secunde își face apariția o imagine de fond reprezentând litera ,,S'' cu efecte vizuale de umbră. Când parea că imaginea se stinge, a devenit brusc mai luminoasă ca înainte și, cu un ritm de muzică stranie în fundal, cineva își începe discursul:
 

nikol

Ninja
Persoana misterioasă: - Salutare omenire. Protectorii voștri au eșuat să îmi raspundă la prima intrebare, pesemne au considerat că este o joacă. Am dat un termen de 28 de ore nu ca o plăcere personală, ci ca un avertisment. Drept consecință pentru naivitatea și ignoranța autorităților toți condamnații la moarte vor muri în termen de 28 de ore de la expirarea termenului anterior. În fond, nu le va simți nimeni lipsa, erau deja sortiți pieirii și erau și o plevă a societații, meritau să moară, nu? Nu aveți de ce să vă faceți griji, nu intrați în panică, voi, dragi oameni care nu ați fost condamnați la moarte, eh cel puțin nu încă, spatele vostru este deocamdată asigurat. Pe lângă ieșirile dese și scurte de bunăvoință de care societatea dă dovadă, vreți să mai știți un motiv pentru care să vă pese? Dacă următorul termen va fi încălcat, toți cei care se află în penitenciare vor avea parte de o moarte rapida, dar sigură, în același termen de 28 de ore. Vedeți ce frumoasă este viața? Nu schimb regulile jocului doar pentru că ați decis brusc că nu doriți să îl jucați. Dar vai, nu este o alegere pe fond democratic. Bine, nu ați știut care sunt consecințele nesupunerii, dar acum că știți, veți da dovadă de falsitate și veți încerca să îi protejați pe cei ce sunt amenințati cu moartea sau veți da dovadă de ingeniozitate și veți răspunde provocărilor sperând că poate, doar poate, cineva va reuși să le ducă la bun sfârșit fără ca să mai moară nici unul dintre voi? Si pentru că am spus că viața este frumoasă, haideți să termin cu ceva amuzant: Viețile voastre patetice au devenit brusc mai interesante.

(Urmează o pauză de cateva secunde, în care sunetul de fundal a devenit mai clar și mai puternic, scoțând la iveală un puternic ritm de tobe. După această scurtă pauză, zgomotul de fundal încetează, iar persoana misterioasă tușește scurt, dar ferm, anunțând o schimbare a tonului vocii și, implicit, a mesajului transmis)

- Atât timp cât eu exist, voi toți aveți mai multă putere. Însă instinctele de animale vă vor împinge să mă opriți. Cei ce mă vor opri, vor suferi cumplit. Blestemul constă în faptul că ei vor deveni mult mai puternici decât toți ceilalți laolaltă, iar pentru acest fapt, această simplă schimbare, vor fi judecați și condamnați de propria omenire, de umanitatea pe care au dorit să o salveze. Asta s-a întamplat și va continua să se întâmple cu mult timp după ce voi veți fi doar o adiere de vânt. Este în natura lucrurilor ca mulțimea să judece și să distrugă. Ei nu reușesc să își depășească condiția, nu doresc nici să înțeleagă, iar consecința este că aduc tot ce pot cuprinde cu vederea la nivelul lor. Numele meu este Rhesos și mă auto-intitulez ,,Zeul Rațiunii''. Țelul meu este acela de a ridica potențialul intelectual al omenirii prin simpla amenințare a acesteia cu extincția. Am demonstrat deja faptul că dețin această putere. Nu am demonstrat însă și meritul de a purta acest nume. Ca și dovadă, voi prezice acțiunea consiliului de urgență națională de a intercepta acest mesaj și de a-l feri de atenția populației. Totuși, dacă nu voi vedea acest mesaj difuzat pe toate canalele de televiziune în termenul prestabilit de 28 de ore, nu va mai conta că ați răspuns corect sau nu la întrebarea mea. Va fi interesant...și amuzant! Hahahaha. Salvați-vă sau muriți zbătându-vă!

Înregistrarea se incheie cu un sunet puternic, deranjant, de parca cineva ar fi zgâriat o placă de tablă cu unghiile. Însă nimeni nu se grăbea să dea dovadă de vitalitate. Toți cei din sală rămăseseră înmărmuriți. Shadow își ținu ochii închiși pe timpul derulării înregistrării, însă, acum îi avea semi-deschiși și totuși, parcă mai vii ca înainte, ba chiar părea să și zâmbească. Nikol își aținti privirea spre masă și nu dădea semne că avea să reacționeze în vreun fel, însă el deja încerca să gasească o rezolvare, o explicație și poate că totodata un răspuns cu privire la sentimentul ce îl încerca. Era ceva ciudat la mijloc cu acea muzică folosită pe fundal, însă nu putea să se bazeze pe nimic concret, putea fi doar o coincidență și totuși, nu putea sa menționeze ceva despre ea, și-ar fi pierdut eligibilitatea în fața consiliului. Deocamdată avea nevoie de el așa că hotărâ să pastreze doar pentru el acest detaliu. Colonelul îngâna continuu ritmul melodiei de pe fundal și își mișca capul înainte și înapoi de parcă l-ar fi obsedat și pe el același sentiment. Însă privirea sa părea diferită de a celorlalți. Spre deosebire de Emilian și Mariana, care păreau de-a dreptul pierduți printre gânduri și sentimente, el părea destul de relaxat, ba chiar părea ca se simte bine bâțâindu-se pe ritmul acela sinistru. Radu preluă inițiativa și își începu propoziția cu mai mult elan decât te-ai fi așteptat în mod normal, gestul său trezindu-i pe ceilalți din stările ce îi încercau, cu excepția Colonelului care continua să fredoneze acea melodie, chiar dacă observă că asta îl intriga pe Nikol.

Radu M. : - Asta a fost ceva, nu-i așa oameni buni? Este de-a dreptul incitant, mă face să mă aprind de nerăbdare cu gândul că noi vom salva omenirea de un astfel de om.

Mariana G. : - Dar asta înseamnă că ceea ce a spus el prima oară este adevărat! Are puterea de a ucide pe oricine, oriunde! Cum ne putem doar compara cu așa ceva ?

Emilian aprobă spusele Marianei înclinându-și ușor capul în față. Privirea lui părea pierdută și gravă, ca și cum conștientiza pericolul mai mult decât toți ceilalți laolalta sau poate că era ceva mai mult decat atât.

Porumbescu C. : - Calmați-vă oameni buni! Nu faceți niciun bine nimănui, nici măcar vouă, dacă vă lăsați purtați de sentimente. Asta este și intenția lui, să vă domine psihic. Hehe, nenorocitul, ,,Zeul Rațiunii" pe naiba, este doar un șarlatan.

Radu se arătă deranjat de izbucnirea colegilor săi, însă așteptă ca Porumbescu să-și termine propoziția pentru a și-o putea continua pe a sa. Crescând într-o familie burgheză și studiind în străinătate, avea o părere foarte bună despre propria persoană, își respecta principiile și considera că educația primită de el este fundamentală într-o societate de o anumită speță. Spre deosebire de el, Porumbescu ajunse în topul celor mai înstărite persoane din țară datorită unor moșteniri dubioase, pe vremea când acesta era înca licean. Acesta se născuse într-o familie modestă, aflată la limita între supraviețuire și sărăcie, schimbarea bruscă zguduindu-i atât viața cât și echilibrul propriu. Părinții îi dispăruseră la o scurtă perioada după ce au intrat în posesia averii, odată cu ei dispărând și o anumită sumă de bani. După o lungă căutare a poliției, banii au fost găsiți într-o geantă de piele, extrem de scumpă, într-o gară de la periferia orașului, căptușită cu lanțuri de podea, însă nici urmă de părinții acestuia. Rămânând singur, Porumbescu a trebuit să se descurce singur atât cu menținerea propriei sănătăți cât și cu cea a oamenilor care îi erau angajați, pe lânga bani moștenirea incluzând și un anumit număr de firme care încă erau active pe piață. Cunoscând toate acestea, deși Radu nu îl considera un egal al său, încerca să îi acorde totuși un anumit grad de respect.

Radu M. : - Sțiți totuși ce reușește să mă aprindă în aceeași măsură? Un trabuc de calitate superioara! Impun o pauză de 15 minute, avem cu toții nevoie de briza aerului pentru a ne putea elibera de încărcătura inutilă pe care ne-a aruncat-o stimabilul nostru rival. Emilian, Mariana haideți și voi! Colonele, nu ni te alături de această dată? Din cate au auzit urechile mele, ai intrat în posesia unei cutii de trabucuri foarte rare, cubaneze, datate încă din 1880.

Leonardo C. : - Multe se aud, puține pot doar ca să se vadă! Ups, uite ce m-ai făcut să delirez dacă m-ai întrerupt din cântare. Voi spune pas de această dată, voi vrea să mai ascult melodia aceea încă odata.

Porumbescu C. : - Hei, hei, ia o copie și scoate-ți un ,,single'', sunt destul de sigur că n-o să-și ceară drepturile de autor. Emi, am un trabuc de cireșe pentru tine de această dată, nu am vrea să te pierdem ca data trecuta.

Mariana G. : - Să nu cumva să vorbiți lucruri importante în absența noastră!

Îndată ce ușa a fost închisă, după plecarea celor patru, Colonelul se ridică în picioare schimbându-si total atitudinea.

Shadow: - Aproape era să te dai de gol. Nu prea te poți abține, nu-i așa?

Colonelul L.C: - Știi foarte bine că nu sunt o persoană care să joace teatru. Pot forța anumite lucruri, însă totul are o limită. Mai ales că acum încep să se lege teoriile noastre, nu pot sta liniștit. Încep să mă entuziasmez!

Shadow: - Este evident că își va da seama că punem ceva la cale, însă asta este și intenția. Încercând să afle, se va da de gol. De asemenea este evident cine este cârtița, doar că ceilalți vor solicita o dovadă. Vom aștepta până își va face singur mutarea.

Leonardo C.: - Foarte suspect într-adevar faptul că nu ai găsit nimic la reședința sa. Nici filajele nu au ușurat munca. Este greu să faci asta când este vorba despre un om care este atât de apropiat de tine, mai ales să înțelegi.

Shadow: - Continuă ca până acum, planul are finalitate. Nu voi discuta despre criză în sine până nu se vor întoarce și ceilalți, căci pericolul este cu mult mai mare decât își pot ei imagina, mai ales că te-ai entuziasmat așa tare.

Leonardo C. : - O spui de parcă nu ți-a stărnit un val de adrenalină și o poftă de acțiune! Expresia aceea de pe fața ta atunci cand s-a oprit înregistrarea era mult prea evidentă ca să nu fie remarcată de toți. Aș putea spune că ai facut-o intenționat, nu-i așa?

Nikol rămăsese nemișcat pe tot parcursul dialogurilor. Părea că analizează ceva cu extremă meticulozitate și totuși, în același timp, asculta și ceea ce spuneau ceilalți.

Leonardo C. : - Ai observat și tu, nu-i asa, ,,A''?

Nikol: - Nu era nevoie să amintești și de asta, mi-am dat deja seama.

Leonardo C. : - Cu toții știm unde am mai auzit acest ritm. Nu credeam că voi avea să-l mai aud vreodata, nici că mi-aș mai fi dorit. În mod ciudat, mi-a stârnit aceeași reacție. Are un aer important și dacă nu ar fi purtat acea povară grea pe umeri poate că ar fi fost chiar ca în jocurile noastre din copilărie.

Colonelul nu apucă să își termine ideea că ușa se deschise și ceilalți membrii ai consiliului au intrat în birou. Păreau ceva mai destinși, mai raționali, erau pregătiți să redevină seriosi și să decidă împreună ce decizii să pună în aplicare. Shadow punctă faptul că aveau nevoie să folosească sistemul de preluare a datelor din celelalte lumi paralele și Nikol scosese în evidență faptul că exista un trădător care i-a facilitat accesul răufăcătorului în sistem. Pentru a convinge guvernul să aprobe o astfel de decizie, aveau mai întai nevoie de dovezi în acest sens, dovezi că securitatea sistemului a fost încălcată.

Consiliul a decis ca mesajul lui Rhesos să fie transmis la ora 12 după-amiaza pe toate canalele de televiziune, odată cu raspunsul pentru a doua întrebare. La câteva secunde de la încheierea transmisiunii pe canalele media, pe postul mondial pentru situațiile de urgență își face apariția o nouă înregistrare, neoficială, prezentând în direct moartea unuia dintre ostatici. Înregistrarea era datată cu o zi în urmă, exact la ora 3:59 de minute. Vocea lui Rhesos se aude pe fundal explicând motivul uciderii ostaticului: refuzul autorităților de a da un răspuns la întrebarea precedentă în termenul de 28 de ore primit. Acesta adăugă că doar moartea deținuților condamnați pe viață nu era suficientă, ostaticii trebuiau și ei pedepsiți: ,,În fond, care este scopul lor decât acela de a fi sacrificați?''

Consiliul se întrunește din nou și discută asupra numărului ostaticilor și modul în care aceștia au fost răpiți. Colonelul Leonardo livrează personal șefului de stat major dovada utilizării sistemului de către Rhesos, având ca drept urmare considerarea acestuia drept un criminal și un pericol la adresa securității naționale. De asemenea, Consiliul a primit autorizația de a accesa sistemul și dreptul de a verifica oamenii care lucrează acolo. Se descoperă absența unuia dintre lucrătorii care se ocupau cu mentenanța și buna desfășurare a acestuia, însă, deși s-au efectuat numeroase căutări și investigații, nu s-a putut descoperi locația acestuia. Ultima oară a fost surprins de către o cameră video, cu o zi în urmă, după ce își încheiase brusc tura de lucru, intrând într-un bar, aflat la câțiva kilometri distanță față de complexul în care lucra. Dispariția acestuia a fost mușamalizată și, la miezul nopții, în fața Complexului de Cercetare a Datelor, Consiliul își începe investigațiile în sistem.
 
Sus